...
21 Noiembrie, 2018

De ce „roata modei” ține de felul în care ne raportăm la inovație

Co-creare În ultimii ani, aproape orice începe ca o inovație în modă sau design sfârșește ca o banalitate. Precum un elastic pe care-l tragi prea mult într-o parte, ajunge să ricoșeze fix în direcția opusă: fugim de el cât ne țin picioarele, fiindcă e deja „passe”. Asta ca să folosim un termen prețios venit tot din modă și banalizat la rândul lui.

Industriile de modă și de beauty reprezintă cel mai bun exemplu al „roții” pe care o pune în mișcare procesul de inovație, fiindcă aici suprasaturația e mai evidentă ca oriunde altundeva: vezi peste tot lucrul respectiv, auzi de el peste tot, ajunge la tine prin reclame, reviste, bannere, postări sponsorizate și orice îți trece prin minte, de la imagini pe autobuze și până la oferte pe sms. 

Încă dinainte de a-l poseda ajungi să te saturi de el, la fel cum luminițele și brăduții instalați pe străzi încă din noiembrie „mușcă” din spiritul Crăciunului într-atât de tare încât simți că ai trăit sărbătorile fără să le fi trăit de fapt.

Dacă analizăm puțin cele mai mari invenții din frumusețe și modă din ultimii 10 ani, realizăm că ele au intrat atât de adânc în mentalul colectiv încât ni se pare că le știm dintotdeauna. Nu mă refer aici la efemerități tipice, precum croieli, culori și imprimeuri care variază de la un sezon la altul, ci la acele descoperiri ingenioase care au născut liste de așteptare și pasiuni mistuitoare. 

De cele mai multe ori, invențiile cu pricina aveau darul de a modifica radical imaginea purtătorilor, printr-o găselniță deșteaptă. În modă și beauty, inovația merge mână-n mână cu ideea de reinventare: orice te ajută să pari altfel decât ești, cu efort zero, este un succes din start.

Spre exemplu, rochia-bandaj a lui Herve Leger făcea furori la mijlocul anilor 2000, când nu exista vedetă care să nu fie văzută într-o variațiune a ei. Găselnița era faptul că benzile orizontale din care era făcută - și care pe bună dreptate aminteau de un bandaj din feșe subțiri - aveau darul de a subția optic corpul, înlesnind imaginea unei siluete de clepsidră.

A urmat, câțiva ani mai târziu, rochia cu talie micșorată vizual a Stellei McCartney: practic o rochie unde o talie mai mică decât cea reală era „desenată” din cusături pe suprafața materialului, pentru a da impresia că persoana este mai zveltă decât e în realitate. Într-un registru similar s-a înscris și „peplum”-ul: bluza cambrată și cu un volan în jurul șoldurilor, gândită să întrețină aceeași iluzie de talie de viespe. E fascinant cum, la câteva mii de ani după inventarea corsetului, cele mai multe inovații din zona modei încă se leagă de nevoia de a face talia să pară mai mică.

O inovație care a zguduit lumea modei au reprezentat-o tenișii cu talpă ascunsă ai lui Isabel Marant, pentru care existau liste de așteptare în 2012 și pe care acum orice „fashionista” care se respectă îi ține ascunși undeva în fundul dulapului, așteptând probabil a doua lor venire. Cert este că nu s-ar mai lăsa văzută cu ei nici în ruptul capului, chiar dacă inovația pe care a adus-o Marant a fost remarcabil de ingenioasă: să te poți încălța cu niște teniși cool, beneficiind în același timp de postura îmbunătățită pe care doar tocurile sau încălțămintea cu platformă o pot da.

În domeniul industriei de beauty, „modele” s-au succedat chiar și mai efervescent și cu efecte imediate. Contouring-ul a fost la putere în trei ani, până când arta de a transforma chipul prin folosirea de lumini și umbre a dat într-o extremă și a ricoșat fix ca elasticul de care pomeneam la început. Motivul: tot mai multe persoane se machiau strict pentru felul în care countouring-ul s-ar fi văzut în pozele de Facebook sau Instagram, nicidecum pentru viața reală, unde imaginea unei femei cu fața „sculptată” din fard arăta complet nenatural.

La fel de inovatoare la vremea lor au fost și acum-obișnuitele BB-cream, CC-cream și tot felul de creme cu inițială dublă, pe care lumea cosmeticelor le considera în urmă cu ceva timp o revoluție în beauty. Acum aproape că nu există brand care să nu aibă câteva BB-uri sau CC-uri în ofertă, cele mai multe greu de diferențiat unele de altele prin proprietăți sau ingrediente. 

Momentan ne aflăm în plină efervescență a cărbunelui-activat, folosit în orice, de la paste de dinți la măști de față. Mărturisesc că aștept cu nerăbdare să văd ce altceva se mai poate face pe baza acestui ingredient inovator, care se află undeva la începutul ciclului său de viață. Cândva, va fi probabil la fel de comun precum uleiul de argan sau diferitele extracte din plante, care nu mai fac pe nimeni să se entuziasmeze cu adevărat.

Firește că acesta este mersul obișnuit al lucrurilor: inovația, adopția ei și ulterior, dacă vorbim de ceva promovat pe scară largă, saturația. Inovațiile cu impact maxim sunt și cele care se „consumă” cel mai repede, de aceea inovația viitorului va fi strâns legată de marketing și de repoziționare.  

Mai mult decât a inventa ceva de la zero, inovația va fi despre a reintepreta ceva deja-existent sau a găsi o funcție nouă ori un mod inedit de a folosi un lucru știut de toată lumea. Într-o lume în care invențiile sunt „consumabile”, îmi place să cred că adevărata inovație - mai ales într-un domeniu atât de creativ precum moda - va fi despre a folosi mai eficient și mai ingenios toate lucrurile deștepte pe care le avem deja în jurul nostru.


                            

Articole Similare

Vezi toate articolele