...
11 Aprilie, 2019

Expo la Qreator: interviu cu Vasjen Katro, autorul proiectului Baugasm

Co-creare Săptămâna aceasta, la Qreator, puteți vedea expoziția Baugasm, un solo show cu peste 40 de lucrări – postere și instalații multimedia – în premieră în România. Evenimentul are loc în cadru Visual Playground, iar noi am stat de vorbă cu autorul, în exclusivitate pentru voi!

Și, tot special pentru voi, am pregătit și un concurs – citiți cu atenție (până) la final! 

Pentru mine, asta e motivația: să merg înainte și să învăț chestii noi

- Cum ți se pare România până acum? E prima dată aici, nu? 
- Da, e prima dată. Mi se pare grozav. N-am apucat să văd prea mult din oraș, pentru că am fost mai tot timpul la conferință și ateliere, dar mi-a plăcut ce am văzut, toată arhitectura asta din centrul orașului. 
Comunitatea e grozavă, am cunoscut o mulțime de oameni foarte talentați, creatori foarte tari, m-am uitat la câteva portofolii cu lucrări absolut uimitoare, și trebuie să spun onest că eu n-aș putea face toate chestiile astea. Serios, am văzut niște lucrări foarte bune aici! 
- Ești în al treilea an al proiectului Baugasm acum. Ai postat zilnic, vreme de 365 de zile, apoi ai continuat un doilea și, iată, al treilea an. Cam câte lucrări ai acum? 
- Vreo opt sute și ceva de postere. 
- Mi se pare un exemplu excepțional de dedicare și consecvență, dincolo de orice altceva. Cum ai reușit? Cum reușești să-ți găsești motivația de a face asta zilnic? 
- Mai încercasem un proiect de postări zilnice, dar am reușit să mă țin de asta numai vreo două luni, iar asta a fost o motivare în plus pentru postările zilnice din primul an de Baugasm. 
Dar ceea ce m-a ajutat cu adevărat foarte mult a fost feedback-ul de la postări. Știi, dacă oamenii îți și spun că apreciază ce faci, ”Îmi place asta”, ”Continuă!„, e de mare ajutor. Pentru mine, cel puțin, a fost, pentru că ce postez nu e atât de mult despre mine ci despre ceea ce învăț. Am vrut să încerc cu tot felul de instrumente (n.a. tools, în original), să testez cât mai multe idei. Ilustrații, 3D, randări, muzică, design, graphic design... De toate. Acum aș vrea să încerc pictură și instalații, chiar și ceva programare, pentru a combina cât mai bine toate lucrurile astea. Experimentez acum cu AI și AR, instrumente și programe noi pe care le descopăr sau le dezvolt. De exemplu, acum am lucrat cu Pangram să lansăm un font nou, se numeste Neue Machina
Și asta e tot. Practic, pentru mine asta e motivația: să merg înainte și să învăț chestii noi. 

Cred că n-ai cum să te numești expert în ceva

- Reacțiile pe care le primești, apropo de munca ta, își pun amprenta și asupra a ceea ce creezi? Adică, dacă o idee pare să aibă mai multe aprecieri decât alta perseverezi în direcția respectivă? 
- Oh, ăsta e un subiect foarte important. La început nu știam exact cum să mă descurc cu reacțiile și comentariile vizavi de ce postam, unii oameni ziceau ”Fă așa!”, alții ziceau ”Ba nu, fă așa!” și la un moment-dat am simțit că făceam design pentru like-uri și aprecieri. Între timp sunt mult mai atent și nu mă mai las influențat așa usor. Nu-mi mai pasă așa de mult dacă primesc aprecieri atât timp cât fac ce vreau să fac, în felul în care vreau s-o fac. Dar admit că uneori, poate chiar fără să-mi dau seama, mă duc într-o direcție care a fost mai apreciată de public decât alta și ajung să mă întreb... ”De ce am făcut asta așa?”. E ca un joc mental cu mine însumi și cred că oricine are o comunitate mai mare, în special pe Instagram, are dileme de genul ăsta. 

- Sunt fani care-ți copiază stilul? 
- Da, și e ok. Fac multe tutoriale și cumva e de așteptat ca unii, mai ales cei tineri, să creeze lucrări asemănătoare până își definesc mai bine un stil propriu.  Dacă te uiți pe Instagram o să găsești vreo 17.000 de rezultate cu Baugasm, dar numai vreo 860 și ceva, cum ziceam, sunt lucrările mele. 
- Spune-mi, te rog, ai fost mai întâi muzician... 
- Nu sunt sigur dacă mi-aș spune chiar muzician. 
- Dar făceai muzică, nu? Asta te cam face muzician. 
- Da, dar uite cum stă treaba: nu e vorba despre muzică în general, ci mai degrabă despre cum mă văd eu și despre cum evoluez. Acum, uneori mă văd ca un grafician, alteori mă văd ca un animator sau artist 3D, dar, de fapt, experimentez cu tot felul de lucruri și evoluez odată cu ce fac. Am ajuns într-un punct în care cred că n-ai cum să te numești expert în ceva. Eu sunt mai degrabă un artist multidisciplinar care se joacă cu toate chestiile astea, iar muzica e una dintre ele. 

Îmi place să mixez media și obiecte

- Dar cum a fost trecerea de la a te exprima prin muzică, prin sunet, la a te exprima prin culori și forme? Faci apel la simțuri diferite. 
- Da, dar a fost foarte natural. Făceam muzică, apoi am făcut acea copertă de album, apoi pur si simplu a fost un transfer foarte natural între o formă de expresie artistică, sunetele, și alta – partea asta vizuală. Sigur, sunt medii diferite, dar să știi că și acum, când ascult muzică, mi se pare că e tot un fel de design. Sunt layere care se suprapun, ca, de exemplu, în future bass music sau trap, îmi pot imagina cum se suprapun sunetele și asta e foarte asemănător cu ce fac eu acum în Adobe Premier, Photoshop sau când fac o animație. E design. 
- Practic, vezi sunete și asculți culori sau forme. 
- Da, poți să zici și așa.  Da, pot să văd grafică într-o piesă. Sigur, e și o chestiune de interpretare. Pentru unii un sunet poate să fie solar, cu albastru și roșu, pentru că e despre un răsărit, dar poate să te ducă și cu gândul la culori închise, extratereștri și lasere și nave spațiale. E o chestie subiectivă. 

- Ce crezi ca e creativitatea? 
- Pentru mine asta înseamnă să mă pui într-un loc, să-mi dai niște lucruri și să-mi spui să fiu creativ cu obiectele alea. Îmi place să mixez media și obiecte. Uite, îți dau un exemplu. Acum câteva seri eram la hotel în Viena, eram îngrozitor de obosit, făcusem și o toxiinfecție alimentară, și, totuși, trebuia să lucrez la posterul meu zilnic. Mai aveam foarte puțină baterie în laptop, iar încărcătorul era undeva departe de pat și nu mă simțeam în stare să mă duc să-l iau, eram epuizat. Aveam lângă mine iPad-ul care avea ceva mai multă baterie rămasă și am lucrat pe iPad, apoi am transferat totul pe laptop și alea câteva procente rămase de baterie din laptop au fost suficiente ca să finisez posterul în Photoshop și să-l pot posta. Cam așa e și cu creativitatea. Aveam două instrumente pe care le-aș fi putut folosi și a fost nevoie să le combin, și exact asta am făcut. Am găsit o soluție ca să pot face asta. 
Așa eram și în copilărie. Îmi dădeai niște cuburi și eu mă apucam să fac tot felul de lucruri cu ele. Și cred că oricine e creativ, oricine poate fi artist într-un fel, e o chestiune de estetică și de ce faci, până la urmă, și de felul în care altor oameni le place sau nu ce faci. 

Pentru mine un proiect nou e o provocare, o muză!

- Ai proiecte comerciale de design în care ți s-a cerut o creație, dar tu ai oferit mai mult de atât, uneori mult mai mult. Asta e disciplina ta de muncă în general? 
- Nu neapărat, dar dacă un proiect mă inspiră e foarte posibil și chiar probabil că o să fac asta. Până la urmă mie mi se cere o soluție creativă, un concept. El poate să fie ilustrat într-o lucrare sau în 16, așa cum a fost în cazul Coca-Cola pentru Olimpiadă. Pentru mine un proiect e o provocare, un motiv nou să încerc ceva, o muză nouă! Adică vin la mine și-mi spun „Avem nevoie de asta, așa, și te și plătim, vrei?”, iar eu sunt super încântat, „Cum să nu vreau?!”, dar uite, putem să facem și asta, și asta, ar avea sens și așa, și așa. Până la urmă nu e despre client sau bani, e despre mine, despre ce și cum îmi place să fac. Iar dacă un proiect poate fi livrat peste cerințe, de ce nu? Eu lucrez, le arăt, iar dacă le place pot să ia tot ce am lucrat la acel proiect. Nu e obligatoriu. E ca la magazin, dacă cumperi ceva ce-ți trebuie, uneori primești și o ciocolățică în plus, iar dacă nu-ți trebuie, poți să refuzi, e ok. 

https://qreator.s3.eu-central-1.amazonaws.com/media/2019/Apr/11/5caf2b740570b-155498379648582.jpeg

Sunt doar un puști care se joacă cu chestii

- Cum te descurci cu faima? Nu știu dacă ăsta ți se pare un cuvânt potrivit, poate că nici nu e, dar totuși ești cunoscut acum, călătorești mai mult, dai interviuri, ești... celebru! Mă gândesc că asta are un impact destul de semnificativ asupra timpului tău. 
- Nu știu dacă e vorba de faimă... Nu știu, nu mă gândesc așa. Faimă... Nu cred. Dar, da, asta cu managementul timpului e ceva cu care mă confrunt și care îmi dă bătăi de cap pentru că sunt unul singur și trebuie să mă ocup de o grămadă de chestii: contabilitate, taxe... Chiar am multă nevoie acum de cineva pe post de asistent, mai ales că o să am un studio mai mare mare cum, deci clar o să am nevoie de un asistent. Dar uneori poate părea mai nebunesc privit din afară decât e, de fapt. Adică, da, e o nebunie, dar nu e chiar așa de rău. Încerc în continuare să călătoresc de plăcere, nu doar pentru muncă. Fac tot felul de excursii cu prietena mea, care e fotograf, și eu fac uneori fotografii, e o altă pasiune a mea; am un cont separat pentru asta pe Instagram. Nu-mi place ideea de faimă, sunt doar un puști care se joacă cu chestii. 

Uite, și la conferință (n.a. conferința Visual Playground), eram în public și-i ascultam pe toți acești creatori care vorbeau despre arta lor, toți acești noi prieteni pe care mi i-am făcut aici și mă gândeam că acum câțiva ani aș fi dat orice să fiu într-un asemenea loc, să ascult asemenea oameni și să fiu motivat de ei. Îmi doresc foarte mult să păstrez această modestie, să rămân puștiul ăla de acum câțiva ani, pentru că, în realitate, încă învăț, încă mă dezvolt ca artist și încă sunt o groază de chestii pe care vreau să le fac. Iar faima distruge asta. Faima te pune pe un fel de piedestal și, odată ce ești acolo, începi să te uiți în jur dintr-un anumit unghi. Iar eu nu fac și nu vreau să fac asta. Oricine e inspirat de ceea ce fac îmi este coleg, e un creator cu care poate chiar aș putea colabora. 

Locul ideal pentru mine ar fi un atelier uriaș

- Ce voiai să te faci când erai mic? 
- Am crescut într-o familie de artiști, bunicul era actor, am un văr care a fost DJ la radio, iar unchiul meu era ceea ce ai fi putut numi în anii ’90 un graphic designer, se ocupa cu imprimeuri și culori într-o fabrică de textile, el facea desenele care apăreau pe tricouri și tot ce ținea de grafică acolo. Avea tot felul de hârtii cu fonturi care se transferau pe material dacă le frecai cu o monedă, și acum îmi dau seama că pe foile alea erau toate fonturile pe care le foloseam și eu! 
Iar tatăl meu era un fel de om bun la toate, găsea soluții tehnice pentru tot felul de probleme, lucra în aproape orice fel de material și stăteam adesea în preajma lui pentru că mă fascina acest fel de creativitate și toate instrumentele lui, vopselurile, tot. 
Locul ideal pentru mine ar fi un atelier uriaș cu toate tipurile de materiale și toate felurile de unelte, vopsea de toate culorile. Plus tehnologie. 

- Ai terminat o specializare numită Computing Science și Mutimedia. Te ajută asta cumva în ceea ce faci acum? 
- Mă face cumva mai familiar cu tehnicile și instrumentele computerizate. Dar eu m-am format mai degrabă în zona de UX, nu neapărat pe programare, iar acum mă concentrez să văd cum poate designul să îmbunătășească experiența unui utilizator. Oricum, tehnologia a evoluat foarte mult de când eram eu student, ar trebui să mă pun la punct cu o mulțime de limbaje ca să pot spune că mă pricep cât de cât la asta. Însă pe mine mă interesează acum mai mult partea de funcționalitate și cum pot să folosesc designul în direcția asta.  
Și uite cum unii spun că sunt designer, nu artist, iar alții, invers, că-s artist, nu designer. Și eu mă întreb de ce nu pot să fiu și una și alta. Adică, serios, uita-te la scaunul ăsta. E un obiect funcțional, dar e și artă, pentru că e plăcut din punct de vedere estetic. 

Provocarea de a face lucrurile diferit

-  De unde-ți iei inspirația? Îți notezi idei pentru postere viitoare? 
- Nu prea. Mai ales în primul an de Baugasm, mă așezam la laptop și lucram direct posterul. Dacă mă apuc să notez idei, s-ar putea să mi se pară foarte tari când le notez și pe urmă să iasă foarte aiurea când le lucrez, deci nu prea fac asta. Am destul de multe chestii în program într-o zi, poate mi se schimbă și starea, cel mai bine e să mă apuc de lucru și pur și simplu să lucrez atunci, pe loc, să creez atunci în loc să dau viață unei idei de acum trei zile. 

- Asta înseamnă că trebuie să găsești cumva surse de inspirație în fiecare zi. 
- Da, în primul an de Baugasm a fost zilnic. În al doilea an, deși la început era foarte aiurea senzația pentru mine, am mai avut și zile în care n-am postat nimic. Și, deși cumva mă așteptam să fiu criticat pentru asta, publicul a fost foarte în regulă, nu m-a certat. Și, după primul an, nu mai e o chestiune de ritmicitate ci de consistență și coerență. 
- Și, totuși, de unde vine inspirația? 
- Cred că cel mai mult vine de la instrumentele pe care le pot folosi. Un font nou, o facilitate nouă într-un program. E provocarea de a face lucrurile diferit, a explora, a mă duce în direcții în care n-am mai fost înainte. 

Nu e vorba de talent ci mai ales de pasiune

- Ce i-ai spune unui tânăr care crede că s-ar putea să aibă talent la design, dar nu e sigur că e talent sau doar un hobby? Și nici nu prea e încurajat acasă pe drumul ăsta, știi tu, ”N-ai cum să trăiești din artă!”. 
- Că poți să trăiești din artă! Și nu e obligatoriu să fie grafic design, poți fi ilustrator, animator, poti crea obiecte, există o piață uriașă pentru asta. Eu am început cu muzică și părinții mei nu înțelegeau exact arta mea, li se părea că e un zgomot și se întrebau cum aveam să trăiesc din zgomotul ăsta! Însă m-au lăsat să-mi urmez chemarea și au plătit pentru școală, iar acum sunt foarte mândri de ceea ce fac. 
Dar, așa cum văd eu lucrurile, nu e vorba de talent ci mai ales de pasiune. Cât de determinat ești să faci asta. Dacă stai până la 3 sau 4 dimineața să desenezi, înseamnă că asta e calea ta, pentru că nu te obligă nimeni, tu alegi să muncești atât, tu vrei s-o faci. Asta e pasiune. 
Iar când ești tânăr nu-ți pasă de bani și de averi, nu-ți pasă de faimă, îți pasă doar să faci ce-ți place, fie că e un joc video sau design sau orice altceva. 
Și mai vreau să adaug ceva: dacă ești pasionat să faci ceva legat de domeniul artistic, creativ, că e vorba de muzică sau design sau orice altceva din zona asta, atunci ești un om foarte norocos, pentru că tot restul vieții o să faci ceva care îți place. Nici măcar nu e nevoie să mergi la o școală specializată, internetul e plin de resurse, tutoriale, cursuri, depinde exclusiv și de tine cât de mult vrei să înveți, cât de mult vrei să evoluezi. 
Eu nu fac chestia asta pentru bani, n-o fac nici pentru că nu aș putea să fac altceva, o fac pentru că-mi place atât de mult! 

- Care ar fi un lucru de care te temi în munca ta? 
- FOMO (Fear of Missing Out), pentru că uneori mă simt ca un copil care vrea să încerce și aia, și ailaltă și, sigur, nu le poți încerca pe toate în același timp și trebuie să prioritizezi un instrument sau o modalitate de a lucra, de a te exprima artistic. Iar tehnologia e atât de rapidă încât trebuie să fiu mereu la curent cu ce e nou și îmi e teamă uneori că pot să ratez chestii tari în timp ce mă joc cu alte chestii tari. De-asta nu mă opresc deloc din învățat. 
- Când te uiți la lucrările tale de la început și până acum, îți vine să schimbi detalii, să le îmbunătățești, să mai lucrezi pe ele?  
- Oh, da! Sunt o mulțime de lucruri și lucrări pe care le-aș schimba, dar nu fac asta pentru că tot ce am creat, proiectul Baugasm, toate sunt un fel de jurnal al stilului si evoluției mele ca artist. La fel e și contul meu de fotograf. Mă uit în urmă și văd de unde și cum am evoluat. 

Munca mea e exact așa: dacă îți place, îți place. 

- Ce-ai vrea să le spui celor care vor veni să vadă Solo Show Baugasm la Qreator? Ce-ai vrea să știe despre tine sau despre arta ta? 
- Că e ok să nu le placă toate lucrările mele. Că unele li se vor părea pline de sens, iar altele, poate, aiurea. Dar, indiferent la ce lucrare se uită, dacă se opresc și-și spun: „A, uite, chestia asta mă face să simt ceva, sau îmi amintește de ceva, sau pur și simplu mă face să mă simt bine”, eu sunt mulțumit. Munca mea e exact așa, dacă îți place, îți place, nu trebuie neapărat să te gândești la înțelesuri ascunse ori la ce a vrut să spună autorul. E ca la pantofii sport – eu sunt un pasionat! - îi cumperi pentru că-ți plac, îți place cum arată, aspectul lor, nu pentru că-ți trebuie încă o pereche. Știu că pare o chestie consumeristă dar, de fapt, e o formă de apreciere a unui obiect frumos. Cumva, eu așa îmi văd arta. Mă uit la ceva ce am creat: „Îmi place asta pentru că am făcut-o eu, sau îmi place pur și simplu, ca o plăcere estetică, ceva care-mi dă o stare de bine?”. Dacă îmi place nu pentru că e făcut de mine, e bine! 
Unele dintre lucrările mele au și înțelesuri explicite, altele sunt „printre rânduri”, cu idei sau cuvinte, mai e și camera AR, unde poți vedea un still, pe care îl animezi apoi cu un app.  Mai pe scurt, aș vrea să le spun că sper să le placă și să nu fie dezamăgiți. 


- De final, cand te întreabă cineva cu ce te ocupi, ce spui? Visual Designer? 
- În momentul ăsta, da. 
Odată cu acest (ultim) răspuns, Vasjen a început să râdă ușor. Apoi a repetat amuzat, ca pentru sine: 
- În momentul ăsta, da. 

CONCURS

Așa cum am promis la început, avem un concurs pentru tine săptămâna asta! Premiul constă într-un poster cu una din lucrările lui Vasjen din proiectul Baugasm, împreună cu autograful autorului. 
Tot ce trebuie să faci este să postezi pe contul tău de Instagram o imagine cu una din lucrările din expo, cu #baugasm_solo_show și tag la Qreator! Câștigătorii vor fi deciși via random.org! Baftă! 
 


 

Articole Similare

Vezi toate articolele