...
13 August, 2019

„On the roof”, arta dusă sus de tot

Dans Premiera „On the roof” de Gigi Căciuleanu a fost unul dintre evenimentele culturale ale verii bucureștene.

Am văzut „On the roof”, spectacolul de teatru coregrafic închipuit de Gigi Căciuleanu pentru Amfiteatrul în aer liber al Teatrului Național București, și am fost sedus, a câta oară?, de creativitatea celui mai cunoscut, de-a lungul și de-a latul planetei, coregraf și dansator pe care l-a dat România.

Premiera „On the roof” - spectacol gândit, scris și realizat de Căciuleanu - a fost unul dintre evenimentele culturale ale verii bucureștene și o delectare pentru publicul amator de teatru între stagiuni. Pentru că DansActorii sunt foarte tineri, nu-l știam decât pe unul dintre aceștia binișor - pe Alin Potop, pe care l-am văzut la Teatrul Bulandra, dar și în „Hamlet și noi”, ineditul laborator teatral itinerant, pus în scenă de Antoaneta Cojocaru, la Qreator by IQOS. Iar geometria spațială elaborată de Gigi Căciuleanu se întâlnește, în memoria afectivă a celor interesați, cu geoficțiunile urbane din „Cuadratura cercului”, cartea scriitorului Gheorghe Săsărman, care sondează relația oamenilor cu orașul.


Foto Gigi Căciuleanu by Adi Bulboacă

Dar gata cu referințele culturale! „On the roof” e, înainte de toate, o joacă. De-a mișcarea și de-a gestul. De-a vocalele și de-a numerele. De-a cuvintele și de-a necuvintele. De-a trupul și de-a trupurile. Dar e o joacă extrem de serioasă, care potențează calitățile fizice ale unor tineri actori. Pe care Gigi Căciuleanu, perpetuu generator de discipoli, știe să le transforme traseul artistic în două perioade: cea de până la întâlnirea cu cel mai important dansator român al tuturor timpurilor și, respectiv, cea de după.

Dacă, de fapt, nu contează ce spunem, ci mai ales cum spunem? Dacă limbajul non-verbal e mai bogat decât cel verbal? Dacă a venit vremea necuvintelor în detrimentul cuvintelor? Sunt tot atâtea întrebări pe care ți le pui în timpul acestui spectacol și-ți dai seama pe loc de faptul că răspunsurile sunt mai puțin importante. „On the roof” e un spectacol al evoluției, în care descoperi, alături de artiști, că nu știai câte știi și câte nu știi. Vei pleca acasă rostind în gând necuvinte pe care le vei fi îndrăgit de cum le-ai auzit clamate pe scenă - favoritul meu e, indubitabil, Zvîrlucitelniță.

Toată simpatia pentru protagoniști. Fiindcă nu se cuvine să fac evidențieri, îi enumăr în ordine alfabetică, începând cu prenumele: Adela Mihai, Adrian Loghin, Alexandra Oişte, Alin Potop, Andrei Atabay, Andrei Ianuş, George Olar, Ioana Beatrice Tănasă, Mara Pogânceanu, Maria Panainte, Mihai Vasilescu, Nadina Cîmpianu, Nicolae Dumitru, Theodora Sandu. Deopotrivă, o profundă apreciere pentru echipa de creație, din care fac parte Lelia Marcu - Vladu (asistent coregrafie) și Paul Ilea (muzică).

Cum s-a născut această punere în scenă explică, simplu, creatorul:
„Magicul Amfiteatru de pe acoperişul Teatrului Naţional din Bucureşti m-a sedus şi inspirat din momentul în care mi-am prezentat acolo spectacolul “TextShop”. I-am propus domnului Caramitru să ofer Teatrului Naţional, în dar, un spectacol anume creat pentru acest spaţiu.
Am gândit spectacolul ca pe invenţia unei lumi de bufoni contemporani, univers care să utilizeze un limbaj de teatru coregrafic: o poetică de geometrie spaţială, o matematică de jonglerii clovneşti; VERBUL–ACŢIUNE (Mişcarea Dansată) în alternanţă, (şi/sau simbioză), cu VERBUL–VORBĂ (Metafora Poetică). Reinventând şi un vocabular: o Introfugă, un Giumbușglonț, o Zvîrlucitelniță, un Titirezache, o Căzutcîșă, un Ricoșluc, un Învîrtișag, o Zburătăcitură şi câte altele...”

Articole Similare

Vezi toate articolele